irelevant

Irelevant,

nu-i poezie.

Şi astfel o să fie

Cuvinte-n pălărie,

într-o noapte târzie,

melancolie

axă

Pe-o axă aş vrea

să navighez

În linii moi de AB4

Şi să nu uit

Cum m-a marcat

 un X.

Să-mi fie scris 

negru pe alb

tot ce-a durut

şi a trecut

tot ce-am visat 

intersectat.

Şi să nu-mi pese

1, 2

de "a" şi "b"

pe-alocuri goi.

Din punctul 0 

am plecat

spre "n" situatii

în neant.

aş vrea...

E frig.

Dar nu-ndeajuns de frig

încât să nu mai simt

privirile ascunse

a unor oameni îngheţaţi
de timp şi de probleme.

Aş vrea să pot zbura
şi să-i învăţ pe alţii
că fericirea încă naşte
copii din flori uscate.

să pot să le transmit
oceanul meu de gânduri
şi poate or să creadă
c-au devenit nebuni.

să pot să-ngeţ mereu
un zâmbet pe obraz
şi să rămână anonim,
poate pseudonim

să pot să-nfrunt în locul lor
în bătalii obsure
tot ce va naşte mai târziu
un monstru şi mai mare

să pot să-mpart pământul
în patru emisfere
şi să le dau şi cheia
uitarii-n adevar,

dar am uitat că eu,
...

eu am uitat să tac.

sfarşit

Ce mai contează acum,

când lumea mea 

deja sfârşită

se mai sfârşeşte într-un sfârşit?

Poate că şi sfârşitul

s-a sfârşit şi el săracul,

într-un alt sfârşit.

Ce noroc că s-a ajuns aici

o să sfârşim la infinit.

Vom continua să ne sfârşim,

până sfârşim în început.