toamnă Cri

Te-am căutat în mii de fapte

Şi gânduri şi cuvinte,

Cu oameni mari şi mici

Şi te-am uitat în paturi de cuvinte,

dar am ştiut că nu-i momentul

Să te mai ţin în inimi frânte.

Aşa că am ales neantul

Sa-mi fie singur sprijin

Printre copaci şi frunz' uscate

De toamnă şi de oameni.

Atunci mi-am amintit de mine

Cu monştrii mei de-o viaţă,

Că nu vor dispărea vreodată

Fără cuvânt şi faptă.

A apărut o Ea, un înger pur

Cu miere şi venin  

Care-a văzut printre copaci

armata de arici

Şi a sperat în ei,

Dar nimeni n-a văzut

şi nici nu cred că stie

că eu m-am cunoscut

şi m-am pierdut cu ea.
 

sicriu la timp trecut

Am dormit, poate

O mie de ani.

E noapte

În timpul şters de ploi.

Am îngropat şi visele, 

Dar sicriele

N-au murit,

Sunt vii

Şi deşi n-ar trebui

Sunt şi moarte

în noapte.

Nu vreau să le

dezgrop acum,

pentru că sunt scrum,

Au ars din temelii

Pentru tine,

pentru mine

pentru toţi

ca tine şi ca mine

Şi au născut din scrumul lor

Idei divine în cuvinte puţine.

Sau poate au murit pe veci

Şi n-a rămas decât uitarea,

Un fel de amintire,

poate dezamăgire,

puţina melancolie,

un soi de vrăjitorie.

Dar ştii că nu va ţine,

Vei ramane tu

cu tine.

Îngropat într-un sicriu

al minţii,

 tu cu tine...

Va fi alb şi cam difuz,

Luminat în linii moarte,

Cu iubirea şi cu ura

Şi cu tot ce-a fost cândva
şi nu uita
 că nimic nu v-a schimba

Purtarea ta

în lumea mea...

 

e iarnă

Şiroaie de noroi

S-au contopit în ochiul mort

Pentru ca ai venit pe-ascuns

În gândul putred de nesomn

Şi că ai stat ne-ntors

 în grija ta primară

Când chiar credeai

Că e primăvară.

cuţitul

Ascult liniştea!

Mă-ntrec pană la apus

Pentru că m-am scurs

de ganduri şi iluzii.

Înec tot ce-a rămas în mare

Pentru că şi zarea

Cu roşul sângeriu

A murit la 7,

dar era târziu

şi-un pic cafeniu.

Am uitat să mor...

Pulsul mă încearcă

Am uitat sa zbor...

Mintea-mi stă în cale

Am uitat să uit...

Clipele-n minut.

Şi într-un final

Cu un 'mic' cuţit

Mi-am trăit şi moartea

şi învaţ să zbor.

tranziţie

M-am intoxicat cu mine,

M-am stors demult de viaţă.

E frig, dar nu e iarnă...

Mi-adun cu greu ideea

Şi sper ca n-o să vezi vreodată

Ce zace într-un om

Care-a murit demult...