toamnă Cri

Te-am căutat în mii de fapte

Şi gânduri şi cuvinte,

Cu oameni mari şi mici

Şi te-am uitat în paturi de cuvinte,

dar am ştiut că nu-i momentul

Să te mai ţin în inimi frânte.

Aşa că am ales neantul

Sa-mi fie singur sprijin

Printre copaci şi frunz' uscate

De toamnă şi de oameni.

Atunci mi-am amintit de mine

Cu monştrii mei de-o viaţă,

Că nu vor dispărea vreodată

Fără cuvânt şi faptă.

A apărut o Ea, un înger pur

Cu miere şi venin  

Care-a văzut printre copaci

armata de arici

Şi a sperat în ei,

Dar nimeni n-a văzut

şi nici nu cred că stie

că eu m-am cunoscut

şi m-am pierdut cu ea.