pe urmele tale

m-am sinucis de-atâtea ori

încât nimic nu mă mai doare

şi a plouat atâtea nopţi

că norii s-au uscat în zori.

treceam pe lângă lumi uitate

şi mă vedeam pe mine

cu moartea-n pasul meu

în fiecare dintre noi,

dar n-am schiţat nimic

ştiam că mă veghea

şi din adins
 mâna i-am cuprins

iar ea mi-a zis: 

nu-i timpul tău acum

i-am luat cuţitul

spiritul mi l-am ucis

ca să îi fac în ciuda

dar am ajuns să rătăcesc

prin lumi cu oameni morţi,

la fel ca mine şi ca tine