luni, 8 octombrie 2012

pentru un vis

Am văzut cum lumea se împute
Am rămas doar noi,
Noi cei cu-n vis.
Un vis uitat ca meşteşug
Pierdut în inimi şi în oameni,
Visat în pagini tipărite
Cu sânge roşu-n picuri fine.
Şi te întrebi de ce e lumea 
atât de rea şi de haină
încât s-aleagă să te scurgi,
încet să mori pan' la extaz
Şi să le simţi veninul pe obraz
Când vezi prea bine, uşor te ofileşti,
Iar seva ta de sânge pur
Se scurge-ncet cu timpul, pas

N-ai să-nţelegi de ce mă zbat
N-ai să-nţelegi de ce aleg concav
N-ai să-nţelegi de ce mă-mbăt
Cu oameni şi idei
Cu timpul tău de chei
Cu pasul tau greoi

Voi continua să mă preling
Voi continua să ma usuc treptat
Voi continua chiar să ucid

Pentru un vis ce nu e stins

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu